Asadar, sa dam un sens celor de mai sus si sa intelegem in primul rand ce sunt rinichii si cum functioneaza ei. Rinichiul este un organ pereche ce are rolul principal de a curata sangele de substantele toxice ajunse in organism cu ajutorul celor doua milioane de nefroni aflati in compozitia sa. Pe langa functia de depurare a sangelui, rinichii mai indeplinesc si o functie endocrina – secreta hormoni, dar nu acesta este punctul nostru de interes astazi.
Revenind la functia renala de baza, aceea de curatare a sangelui de toxine prin urina, sa vedem cum are loc aceasta si cum apar pietrele la rinichi. Rinichiul formeaza doua tipuri de urina: primara si finala. Urina primara se formeaza prin filtrarea sangelui la nivelul glomerulului unde exista o membrana filtranta ce prezinta pori prin care trece apa si unele substante. Putem compara aceasta membrana cu un fel de sita – orice substanta care are dimensiuni mai mici decat diametrul porului va trece, iar daca dimensiunile sunt mai mari nu va putea strabate membrana. Filtrarea glomerulara genereaza aproximativ 130 de ml de urina primara in fiecare minut sau 180 de litri in 24 de ore. Urina primara este formata in principal din apa si substantele care se gasesc in mod obisnuit in plasma, mai putin proteine, deoarece acestea trec in cantitati foarte mici. Urina trece apoi in tubul urinifer unde sufera diferite procese de reabsorbtie sau secretie, rezultand urina finala – aproximativ 1,5 litri la 24 de ore.
Un litru de urina contine 950 de ml de apa si 50 de ml de substante organice si anorganice. Substantele organice sunt rezultatul metabolismului celular – uree (se elimina 25 de grame la 24 de ore), acid uric (aproximativ 1 gram la 24 h), creatinina (1-2 grame la 24 h), pigmenti, vitamine sau enzime. Prin substant anorganice intelegem cloruri – NaCl (10-12g la 24 h), sulfati, fosfati, calciu.
Astfel, in urina ajung inclusiv saruri si minerale care pot forma pietrele la rinichi atunci cand, in anumite conditii favorabile, are loc o schimbare in echilibrul normal de apa, saruri si minerale din compozitia urinei. Dimensiunile pietrelor la rinichi pot varia de la dimensiunea unei pietricele de nisip pana la marimea unei mingi de golf. Pot fi stabile, cand se regasesc la rinichi si pot fi mobile, traversand tractul urinar.
Asadar, litiaza renala sau calculii renali sau nefrolitiaza este o afectiune definita prin prezenta si dezvoltarea calculilor (pietre rezultate din precipitarea sarurilor din organism) la nivelul rinichilor. Acestea se pot deplasa de la nivelul rinichilor si pot bloca traiectul urinii, respectiv stagnarea ei care provoaca infectie din cauza compozitiei sale.
Calculii renali se pot pozitiona oriunde in aparatul urinar, litiaza putand fi astfel:
– reno-uretrala,
– vezicala,
– uretrala,
– prostatica.
Calculii pot fi unici sau multiplii, de greutate, volum si compozitie variabila. Compozitia determina aspectul si gradul de opacitate la razele röentgen. Nisipul (gravela) si calculii mici pot fi eliminati prin caile excretorii, daca acestea si-au pastrat tonusul si motilitatea si daca nu exista un obstacol.
Deseori nisipul sau calculii sunt eliminati rapid si caile excretorii, rinichiul sufera puţin. Alteori insa, calculul constituie un obstacol dedesubtul careia se produce un spasm si urina incepe sa stagneze ducand la dilatarea bazinetului si calicelor. Extragerea calculilor care nu au sanse de a fi eliminati si nu sunt prea mari sau duri, se poate face prin sfaramarea lor in interiorul vezicii (litotritiei), sub controlul endoscopic, cu un citoscop litotritor care, dupa ce sfaramă calculul, permite aspiratia si evacuarea fragmentelor.