Calculii renali sau/şi ureterali pot fi unici sau multiplii, de greutate, volum şi compoziţie variabilă.
Compoziţia determină aspectul şi gradul de opacitate la razele röentgen.
Ei pot fi localizaţi, mai rar, în plin parenchim renal şi de regulă în calice, bazinet sau pe ureter.
Nisipul (gravela) şi calculii mici pot fi eliminaţi prin căile excretorii, dacă acestea şi-au păstrat tonusul şi motilitatea şi dacă nu există un obstacol.
Calculii ureterali, uni sau mai rar bilaterali, sunt mobili sau ficşi (în funcţie de volum, formă, de peristaltica şi permeabilitatea ureterului).
Ureterul prezintă însă, constituţional, strâmtorări care se opun migrării: canalul deferent, porţiunea intramurală, vezicală.
Deseori nisipul sau calculii sunt eliminaţi rapid şi căile excretorii, rinichiul suferă puţin.
Alteori însă, calculul constituie un obstacol dedesubtul căreia se produceun spasm şi urina începe să stagneze ducând la dilatarea bazinetului şi calicelor.