Micţiunea (acţiunea de a urina) se produce printr-un mecanism neuro-reflex.
Datorită umplerii şi distensiei vezicii urinare, fibrele nervoase senzitive sunt stimulate şi se declanşează relaxarea sfincterului intern – la copil.
Pe măsură ce sistemul nervos se dezvoltă, aceste impulsuri ajung la scoarţa cerebrală şi determină senzaţia de „vezică plină“ – micţiunea devine voluntară.
Dacă nu este posibilă micţiunea, urina poate fi reţinută până la o limită când apare eliminarea urinară prin prea plin – retenţia voluntară a urinei nu este posibilă pe durată nelimitată de timp.